Aprilie

Aprilie e luna în care mulţi aleg să se ducă. De-ai mei, de-ai tăi, din scriitorii pe care ii citeşti când mintea vrea să ţi-i aducă înapoi. O fi aerul prea tare pentru cei care o iarnă întreagă au suferit fizic şi sufleteşte, e prea mult pentru ei să poarte în continuare pe umeri o altă “reîncepere”. Se topesc în pământ ca să înflorească pe alte tărâmuri unde nu-i nevoie de rădăcină ca să-şi găsească echilibrul. Bunica ne-a anunţat din timp că ea “nu mai poate trece de iarna asta.” Aşa a fost. La început de aprilie, în ultima ei seară, cu fărâmituri de luciditate rămasă, mi-a spus supărată: să nu mai fluier!, iar apoi s-a dus. Diferenţa e că ea nu cred să-şi fi dorit în general să treacă de vreo iarnă, iar oameni ca ea mă întreb dacă vor putea să îşi găsească în vreun loc, în vreo ţarină, echilibrul, împăcarea. 

Bobisme

Bob: De fiecare dată când merg și eu ca tot raveru’ într-un club să dansez, ies de acolo cu hainele împuțite de zici că m-am tăvălit într-o scrumieră plină cu mucuri de țigără toată noaptea! Cum dracu vă puteți suporta cu mirosul ăsta tot timpul?! Voi nici nu mai știți care vă e mirosul corpului! 

Moromete: Cu povești dintr-astea mă aburești tu ca să nu îmi aduci țigări? Pot să îmi fac rost oricând rost de prieteni imaginari care să-mi facă rost de țigări. 

Bob: Bine… Am găsit doar două țigări. Una-i deja începută.

Mind bits

In my teens or even earlier than that, I was competing with friends on who stayed the latest on New Year’s Eve? Don’t remember if I’ve ever won – I have seriously ambitious friends – though I know for sure that I did my best to stay till morning no matter how dull the party got. Now, there’s no such competitions. At least not for me. This year I’d happily go to bed before the party even started. Good night 2014, truly glad you’ve ended.

woolf(y)

‘I have sometimes dreamt, at least, that when the Day of Judgment dawns and the great conquerors and lawyers and statesmen come to receive their rewards — their crowns, their laurels, their names carved indelibly upon imperishable marble — the Almighty will turn to Peter and will say, not without a certain envy when He sees us coming with our books under our arms, ‘Look, those need no reward. We have nothing to give them here. They have loved reading.’

The Second Common Reader – Virginia Woolf