”Flacăra, Diana, trebuie întreținută dacă vrei să o păstrezi”, îi reproșează vatmanul la telefon iubitei sale neglijente, pe un ton de superioritate care trăda satisfacția de a fi găsit o replică magnifică în sertarele memoriei sale. Dojana continuă, iubirea lui îi va fi imposibil de recuperat, îndeosebi acum când simte că pildele sugubețe abia contenesc și, de ce să ne mințim, când încă își poate pansa orgoliul cu vocea plângătoare a fetei. Fiecare gând înțelept e punctat de o frână bruscă la oprirea în stație. Rămâne în picioare cine poate. Așa cum din ruptura unei familii au de suferit copii, din această relație, în care ea a uitat să pună niște lemne pe foc, aveam de suferit noi, pasagerii.
***
În orice manual de instrucțiuni al unui autoturism inutil de scump ar trebui să-l avertizeze pe ”fericitul” proprietar în primele sale pagini că prin achiziția unui asemenea autoturism NU va fi înzestrat brusc cu o inteligență fabuloasă, viteza sa de reacție nu-i va spori odată ce se așează confortabil la volan. Măcar vânzătorul să-i amintească șoferului că în pachetul promoțional nu erau incluse nemurirea și dreptul de a trece razant pe lângă pietonii care traversează corect strada, iar culoarea roșie de la semafor e o interdicție și pentru el, nu doar pentru ceilalți. Prioritatea nu e stabilită în funcție de dotările sau performanțele autoturismului.
***
Trebuie să îmi reamintesc mereu că, atunci când sunt întrebată la un interviu despre nemulțumirile pe care le am față de mine, nu stau de vorbă cu un psiholog, prin urmare nu-i nevoie să scormonesc adevărul adevărat, ci unul într-o oarecare măsură măsluit, un clip publicitar. Sinceritățile pot părea lipsite de profesionalism, în traducere: slăbiciuni.
***
O ultimă știre mi-a fost șoptită de prompter: NIGEL KENNEDY VA SUSȚINE UN CONCERT DE JAZZ LA TIMIȘOARA, la Sala Capitol, în data de 29 martie! Splendid, anul începe cu vești bune. Eu merg, nu știu voi ce faceți. Alte informații găsiți aici.
Cei care ne iau interviurile astea trebuie sa fie foarte tâmpiți dacă cred cu adevărat că vom răspunde cu toatăm sinceritatea la capitolul slăbiciuni. Nu se gândește nimeni să mai iasă din întrebările alea clișeice? Să devină un pic original, să descoase în alt chip candidatul! Păi nu, că nu au habar. Doar nu credem că școala noastră produce numai psihologi buni. Produce și reziduuri cât cuprinde.
Bineînțeles că nici ei nu cred, dar se limitează la tiparul impus, mai ales că puțini HR-i au terminat psihologia, posibil să fi terminat litere etc., normal că le e cam greu să improvizeze dacă nu au cunoștințe solide. Cel mai obositor e când, într-o corporație, după ce ai ajuns la al 4-lea interviu auzi aceleași întrebări de la managerul departamentului pe care le-ai auzit ziua anterioară de la HR. It feels like it never ends. Simți că deja ai vechime acolo, chiar dacă încă nu ai lucrat nici măcar o zi.