Beardboxing

Mare şi lat festival, Jersey Live 2009, se întinde pe două zile. Şapte (!!!)scene curgătoare de talent care se desfăşoară în acelaşi timp. Mai nimic nu se petrece pe stâncă de-a lungul anului, iar organizatorii festivalului înghesuie totul în doar 2 zile. Cât mai mulţi bani obţinuţi într-o perioadă de timp cât se poate de scurtă, acesta cred că este motto-ul organizatorilor.
Iar restul serviciilor nu reuşesc să acopere mii de oameni veniţi pentru festival, jumătate din timp îl petreci stând la coadă. Mi-am impus să mă împart doar între dance arena şi main stage, restul revelaţiilor muzicale le-am ratat. Dizzee Rascal a reuşit să mute pe toată lumea în faţa scenei principale. London Elektricity a rămas doar cu vreo 20 de oameni. That was weird. Toate barurile şi bucătăriselile erau în sfârşit free of queueing.( Aici Dizzee Rascal s-a dovedit util.) Mai puţin toaletele, în care tinerimea încă avea chef de fotografii şi sex neprotejat. Nothing out of the ordinary.
Andy C şi-a adus la pachet un MC GQ, am menţionat şi cu ocaziunea poposirii lui Dieselboy la TMbase că detest pe aceşti master of ceremonies. Nu înţeleg de ce unii DJ cred că îi vor ajuta “to move the crowd”. Nu suport să îi aud urlând şi cântând peste muzică, distruge setul. Skip that part.
Pe scena principală, însă, cei de la Basement Jaxx au alcătuit un spectacol excelent, ei au fost pentru mine al doilea moment reuşit al serii. Primul a fost descoperirea lui Beardyman. Unii au apucat poate să îl asculte la TMbase anul trecut scratching împreună cu JFB, eu abia cu această ocaziune. Cu siguranţă mai sunt încă oarecâţi care lăcrimează ascultând “Timişoara tune”. Mi se pare iscusit ce alcătuieşte cu jucăriile lui, looping away, mă refer la vreo 4 kaoss pads, mixere, probabil şi vreo 3 urechi muzicale. E bun, dar nu pentru mai
mult de o oră şi jumătate. You want me to skip that part too?