Concerte privind spre apus

Dolmen, Les Monts Grantez, St Ouen, Jersey-  Aflat sub proprietatea National Trust for Jersey, acest loc a fost deschis publicului pentru a sărbători solstiţiul de vară prin două “brass on the grass concerts” , cum am preferat eu să le poreclesc. “A gloriuous place” îl numeau picnicarii, în şoaptă, veniţi la concert cu jumătate din bucatele din figider  pentru a cina la iarbă verde şi cu apusul în ochi.

După o oră de cercetat prin St Ouen’s, am găsit şi eu locul apocaliptic. Într-adevăr un loc splendid, care pe lângă tabloul mişcător al apusului îţi oferea şi o panoramă încântătoare a St Ouen’s Bay. M-am aşezat cu faţa în soare, înconjurată de englezi, germani, francezi, polonezi (…poate chiar şi cârnaţi polonezi!!), dar fără a fi pregătită pentru picnic sau pentru aerul rece ce îţi îngheaţă plămânii odată ce soarele se plictiseşte. În prima seară, 19/06/09, grupul de alămuri invitat a fost  Dennis Rollins şi trupa sa Boneyard, un soi de copie nereuşită Dixieland. S-au străduit, dar nu m-au încântat, aveam aşteptări prea mari, iar varianta lor Summertime  mi s-a părut cea mai confuză din câte am auzit până acum, totuşi unele ritumri funky m-au ispitit să mişc când umăru’ stâng, când umăru’ drept, în timp ce ultimele pete de soare îmi scăldau faţa. Publicul, rătăcit printre bucatele Marks&Spencer, a fost fără izbândă invitat la dans. “I’m in the middle of my third bottle of Bordeaux  here, my son,  just keep that trumpet quiet, you’re making me dizzy!”  Un british, observând probabil că nu mă îndop cu mâncare în timpul concertului, mi-a oferit două căpşuni ca să se simtă mai puţin vinovat. Neavând suficiente “şube” pe mine am plecat înainte de terminarea concertului.

În seara următoare, ca să nu par un intrus, am adus şi eu cu mine un pachet ce crisps, o banană, o sticlă cu apă, plus o pătură. Gata pregătită de “picnic” (ah, păcat că nu aveam şi un pachet de biscuiţi Picnic!!), în concluziune, I was one of them now.  Aroma clasică adusă de cei 10 membrii ai orchestrei Harlequin Brass  mi s-a părut mult mai potrivită pentru acel cadru înconjurat de râpe dramatice, iar de data asta am rezistat condiţiilor climaterice  până ce ultima urmă de soare a dispărut. Am dispărut şi eu rapid  în colţul meu de insulă, dar bucuroasă.