Cântec de dragoste<plecată-s din
roua duşului de mi se scriu
picioarele cu sare de anin, printre baruri
albe de faianţă şi detergenţi fini cu
parfum de mosc;
clopote dezmăţate din timpul imperiului
cand zale şi coifuri treceau prin geam.
Departe se întinde cetatea ta cu baruri de
mărghiran, şi ziduri aspre de piatră
- n-am înţeles ordinea scuturilor de-au
urmat cu lesne pumn strâns deasupra
noastră; şi rănile de ce li se crapău mereu
( ?)
Se fac înţelese vapoarele tale întoarse
din venele mele
- nu ne-am potrivit ceasurile în acelaşi cat
cu globuri fluoscente de lumină, vrejuri
ţepoase cu petrol pe cleştii de jar<lumina
de ştie privi în întuneric soarta păianjenilor
ce-au căzut rânduri de ani pe podele.
Nu s-au întrecut peste ochii noştrii, veştile
bune, nu s-au spart ca baloanele
de săpun între palme- când numai muzica
asta mai poate iubi.
Marginile mele-s prinse de pânze cu aţă
neagră, seri de oţet s-au scurs
şi glasul nostru n-a mai sunat dulce deloc.
Bogdan
catalinafometici