Preview

 

Trăiesc din sufletul lor- cum erau ei alţii şi eu eram eu, de unde să-mi fi cules

zâmbetul care să-i fi minţit pe toţi de unde să fi luat căldura să mi-o pun

în piele, grădina din care vin eu grădina din care păienjenii îşi trag picioarele subţiri

şi verzi grădina prin care secerile trec doar primăvara când sensul lor e abstract

când sensul lor diluează sensul fânului când sensul lor nu se înţelege a fi echilibrul

din care li se ridică hotarele,

trăiesc în sufletul lor trăiesc în somnul ce se trage în verdeaţa grădinii mele

ei, ei alţii, nu-mi caută talpa pe care am subţiat-o în pasul copt pe pământ şi eu

 aceeaşi eu aceeaşi, nu clădesc o viaţă cu pielea mea subţire prin care sângele a încetat

 să mai crească tulpini şi foarfeci

 the rest that comes towards all the foster that never breaks beginings.